Vremea învățării nu se termină niciodată pentru un om.
Am întâlnit oameni tineri și frumoși, deschiși spre cunoaștere, având vârste înaintate; și am întâlnit oameni bătrâni în tinerețe, pentru că nu mai voiau să se preschimbe. Fie spuneau că știu tot, fie erau încredințați că nu mai au nimic nou de descoperit, deși nu se regăsiseră nici pe ei înșiși.
Să nu mai vrei să urmezi o practică spirituală este ca și cum ai tăgădui, cu o mare neștiință, chiar eternitatea, chiar măreția Creației și înțelepciunea divină. Sau ca și cum, după ce ai ajuns pe o creangă vânjoasă a unui copac înalt, ți-ai tăia-o de sub picioare, crezând că nu mai ai nevoie de ea.
Și totuși… calea este nesfârșită, cum nesfârșită este și frumusețea Conștiinței. Ca cerul senin.
Text scris de Simona Trandafir în 2016 și publicat pe blogul ei, Tantra Maha Vidya.
Autor: Simona Trandafir
