De câte existențe avem nevoie ca să ieșim dintr-o viață dusă spre împlinirea unor cerințe trecătoare, care nu ajung să ne lumineze sufletul decât la marginea lui palidă?
Cât timp vom mai rătăci umbriți de neputințe și înlănțuiți de inerție? De câte ori am spus că vrem să ducem la bun sfârșit ce ne-am propus și, de fapt, ne-am împotmolit pe drum?
Câte trăiri sau întâmplări deosebite am pierdut doar din lene, sau pentru că o veche obișnuință ne-a țintuit într-o așezare prăfuită și întunecată? Și de câte astfel de întrebări avem nevoie ca să ajungem la adevărul marelui răspuns?
Un răspuns care este, de fapt, imboldul de a-ți deschide o viață adevărată, curată, în care idealul să fie împlinit prin fiecare zi pe care o trăiești, fără șovăieli, fără să renunți la tine însuți, fără priviri pline de nehotărâre.
Când?
Când începem să trăim? Timp avem doar pentru prezent. Restul este o taină care nu ne-a aparținut niciodată.
Voi deschide altă dată fereastra… Este un fel sigur de a te sufoca. Altă dată poate să intervină altceva, altcineva, sau doar timpul să spună: stop.
Când?
Text scris de Simona Trandafir în decembrie 2014 și publicat pe blogul ei, Tantra Maha Vidya.
Autor: Simona Trandafir
