Cascada

Există o învățătură după care universul este necontenit creat de Dumnezeu. Mereu se înnoiește, mereu se naște ceva.

Te naști iar, de ziua ta

Când îți sărbătorești ziua de naștere, te întorci la clipa de început a vieții tale de acum. Dar nu este doar atât. Este, în primul rând, un nou început pentru tine. Te naști iar, pentru lumea aceasta. Ai trăit o vreme, dar acum te naști din nou.

Ai voie să ceri lui Dumnezeu ceea ce poate ai uitat până acum, sau nu te-ai gândit că poți cere. Ceri, de fapt, Tatălui tău. El te-a trimis aici și Lui îi este firesc să-I spui dorințele tale, aspirațiile tale.

E o mare sărbătoare: a ta, a părinților tăi, a vieții tale de până acum și a celei viitoare. Ești din nou față în față cu Tatăl. El îți dăruiește încă o vreme pe pământ; tu Îi oferi iubirea ta și credințele tale. De aceea ziua de naștere este o clipă de început nu doar pentru pruncul care vede lumea întâia oară. Este un început pentru fiecare dintre noi. Ne naștem în fiecare an, în aceeași zi, dar mereu mai bogați decât anul trecut.

Întotdeauna un început are o putere magică — și de data aceasta folosesc cuvântul magic cu înțelesul lui adevărat. Ceva din trăirea ta de atunci se va regăsi în toate clipele care vin, cu o putere mai mare decât celelalte întipăriri ale zilelor.

Privește-ți ziua de naștere ca pe o naștere într-o viață nouă. În acea viață la care ai visat, în care ai acele puteri pe care ți-ai dorit să le ai, acele însușiri despre care știi că îți sunt trebuincioase. Trezește-te la viața pe care ți-ai pregătit-o prin fiecare zi trăită până acum. Poți spune că asta faci în fiecare zi, și în parte așa este. Dar în ziua ta de naștere este totuși mai mult: se încheie un ciclu, începe altul.

Lecția anului acesta

Fii atent la lecția pe care o primești în dar, în fiecare an, de la Tatăl tău. Să vă spun ceva din lecția mea.

Mi-am dorit să merg la mare, pentru că o iubesc și pentru că în fața ei mă simt în fața frumuseții pure și a infinitului. Nu am ajuns la ea. Am vrut să urc la Sfinx, să trăiesc iar zborul libertății acolo. Nu am ajuns nici acolo.

Mi s-a deschis drumul spre o cascadă. Se numește Urlătoarea. În fața ei, înainte să apuc să întreb De ce aici, de ziua mea?, am fost copleșită de har. Harul frumuseții Lui, al iubirii Lui, al puterii Lui. Era totul acolo, iar șuvoiul tumultuos al cascadei îmi spunea iarăși că atât de alb, de puternic și de curat vine darul lui Dumnezeu. Și nu se oprește nicio clipă. Harul vine neîntrerupt, așa cum acea apă curge acolo neîncetat.

Doamne, ce minune ești!

Autor: Simona Trandafir