Frumusețea este existența în cea mai pură expresie a sa.
Este elan și tăcere, freamăt și odihnă, regăsire, căutare. Este nemărginită, pentru că din nemărginire își ia viața. Este fericire, pentru că beatitudinea cea mai înaltă este adevărata ei natură.
Frumusețea ne învăluie și ne dezvăluie în același timp. Ce poate fi voalul ei? Ultima treaptă până la topirea în Dumnezeire.
De ce o căutăm
Pentru că ne căutăm pe noi înșine și ne întoarcem, orice am face, am vrea, am trăi, am gândi, ne întoarcem spre noi înșine. Cu toată puterea, cu încredere sau neîncredere, cu deznădejde, cu încântare sau șovăială. Dar venim. Nimic nu ne poate opri.
Frumusețea este privirea lui Dumnezeu asupra creației sale. Contemplând frumusețea, vedem Ochii Lui.
Text scris de Simona Trandafir în 2010 și publicat pe blogul ei, Tantra Maha Vidya, în vremea seminarului închinat Marii Înțelepciuni Tripura Sundarī.
Autor: Simona Trandafir
