Viața pe care o trăim acum este alcătuită, de fapt, din mai multe vieți: viața lăuntrică, viața de visare, viața din vacarmul grijilor de fiecare zi, viața de vacanță, viața spirituală… și multe altele, care se împletesc între ele, făurind ceea ce numim viața noastră.
Suflet cu o mie de corpuri.
Tot ceea ce există sunt eu însumi; vorbesc despre mine
ca un val ridicat în propriul meu corp —
ocean și val, aceeași sălbatică apă.
Și oricât de mari sunt valurile oceanului, acolo, adânc în el,
este o nesfârșită, adâncă pace.
Pentru ce ne este dată
Întreagă această existență ne este dată ca să trăim fericirea frumuseții. Acea frumusețe care este ca surâsul lui Dumnezeu și, în același timp, este forța Sa. O forță care ne eliberează, ne scoate din durerile a ceea ce trece și ne întoarce în Adevăr: adevărul purei existențe, al purei conștiințe, al înaltei beatitudini.
Credința că există fericire, frumusețe, iubire, bunătate, candoare, puritate, nădejde, duioșie, prietenie, dorul de a fi una cu Totul — această credință este mai presus de orice împrejurare grea sau amăgitoare.
Cine ești tu? Unde trăiești tu?
Vremurile pe care le trăim vor să ne absoarbă numai în acea viață de durere, de frică, de încurcătură. Și de multe ori oamenii se lasă prinși, iar și iar, în jocul forțelor care destramă. Vezi în jurul tău suferința, sau panica, sau minciuna. Cum să fii compasiv, bun, calm?
A nu fi robul curenților aspri ai fricii, ai urii, ai deznădejdii, ai singurătății pare greu. Dar cine ești tu? Unde trăiești tu? Care este viața ta, aceea căreia îi dăruiești cea mai mare luare-aminte, cea mai multă încredere?
Cunoscând greutățile cu care se luptă acum omenirea, tocmai de aceea este nevoie să creștem armonia și liniștea dinăuntru. Întotdeauna, ceea ce se vede dintr-o întâmplare este doar o foarte mică parte din ceea ce ea este în fapt. Țesătura subtilă a energiilor, a înrâuririlor din nevăzut, este mult mai largă decât ar putea cineva să vadă fără să fi atins privirea înțelepciunii.
Astfel de lucrări, odată pornite, se opresc cu greu, tocmai pentru că își găsesc sprijinul în spaima oamenilor, în mintea celor care se lasă stăpâniți de ele. Cu toate acestea, omul are puterea de a hotărî, fără să fie înrâurit de sfetnicii întunericului. Dar trebuie, el însuși, să-și fi curățat sufletul. Viermii nu pot trăi pe un câmp înflorit: au nevoie de mlaștină.
Fericirea nu aparține nimănui
Fericirea se poate ridica deasupra oricăror condiționări atunci când găsește un suflet frumos. Dar ea nu aparține nimănui. Este o rostire a Conștiinței Supreme și nu atârnă de o persoană anume, de o împrejurare de viață, de societate sau de istorie.
Acea fericire care se stinge nu este adevărata Fericire, ci doar o amăgire, urmată fără scăpare de dez-amăgire. Nu ne putem lega împlinirea sufletească de niciun lucru, oricât de scump ar fi, și de nicio persoană, oricât de însemnată ar fi pentru noi. Adevărata Fericire, aceea care nu moare pentru că vine din infinit și este eternă, izvorăște din Inima noastră. În adânc, nu avem nevoie de nimic din afară ca să fim fericiți; dar putem regăsi aceeași fericire și în alți oameni.
Cunoscându-ne frumusețea lăuntrică, puterea adâncă a duhului nostru, înțelegem că acela care este asemenea lui Dumnezeu are în el și eterna Fericire, pe care o poate dărui și celorlalți.
Îngenunchează în altarul Inimii tale și întreabă-L tăcut pe Dumnezeu ce drum să urmezi. Întotdeauna cel care cere primește răspuns, primește semnul care îi luminează apoi existența. O clipă de tăcere în meditația apropierii de Dumnezeu îți poate preschimba din temelii destinul și poate face din tine creatorul unei frumuseți nebănuite: aceea a unei vieți desăvârșite.
Text scris de Simona Trandafir în septembrie 2021 și publicat pe blogul ei, Tantra Maha Vidya.
Autor: Simona Trandafir
