Respirația — acțiune continuă care se desfășoară în corpul nostru — este importantă nu numai pentru că ne aduce în ființă aerul necesar menținerii în viață; ea are totodată un rol profund transformator asupra omului și îl poate ajuta foarte mult prin energia deosebită pe care o vehiculează.
În Orient, această energie se numește prana și se consideră a fi fundamentul vital al vieții. Așadar, pe lângă aerul pe care îl inspirăm, preluăm totodată și o anumită energie subtilă, care, conform tradiției milenare yoga, reprezintă baza întregii manifestări.
Darul vieții
Suflul vital al vieții noastre are aceeași natură esențială cu Suflul Divin creator al tuturor lucrurilor fizice și subtile. De aceea, respirația ne menține în legătură cu Dumnezeu.
Prin fiecare inspirație primim în ființa noastră darul vieții, iar fiecare expirație ne reunește cu întreaga creație. Chiar și după așa-numita „moarte”, continuăm să existăm prin transferuri subtile de energie între noi și restul lumii.
Respirația ne influențează foarte mult întreaga viață. Un om sănătos respiră amplu, calm, profund, iar cel bolnav — într-un mod slab și plăpând. Cel fericit își trăiește fericirea prin fiecare respirație; cel anxios abia îndrăznește să își dea seama că respiră.
Există o strânsă legătură între energia respirației și fizicul, psihicul și mentalul nostru. De aceea, yoga — știință complexă a vieții — a dezvoltat un sistem de tehnici cu un bogat fundament teoretic și filozofic, prin care energia pranei este folosită pentru transformarea și spiritualizarea ființei umane.
Respirația, poartă spre cunoaștere
Se spune despre un mare înțelept că nu își învăța discipolii, timp de douăzeci de ani, decât să respire. Numai Occidentul consideră că este simplu și banal să respiri — tocmai pentru că aici oamenii nu știu să respire corect.
Tehnica pe care o prezentăm în continuare nu vă va lua însă douăzeci de ani ca să o învățați. Va fi suficient să o practicați cincisprezece minute pe zi pentru a vă bucura de efectele ei. Ea se adresează în special celor care știu să privească o floare înflorind și aspiră să își simtă sufletul fericit, liniștit și curat.
Pregătirea
Unde se practică
Cel mai bine ar fi să realizați această tehnică de respirație în mijlocul naturii — într-o pădure, o poieniță, pe malul mării. Dar se poate practica la fel de bine și acasă, cu condiția să fiți într-o cameră foarte bine aerisită.
- AșezareaAșezați-vă pe un scaun, cu fața către nordul magnetic, mențineți spatele drept, capul în prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii închiși.
- RelaxareaRelaxați-vă global — fizic, psihic, mental. Eliminați, pe cât posibil, orice fel de gânduri sau griji. Relaxați acum piciorul stâng, de jos în sus, apoi piciorul drept, brațul stâng de la vârful degetelor până la umăr, brațul drept, trunchiul, gâtul, mușchii feței. Conștientizați relaxarea completă a corpului fizic.
Vizualizarea florii interioare
- Palmele la pieptApropiați ușor palmele între ele, la nivelul pieptului; degetele se ating între ele, palmele rămân relaxate, dar apropiate.
- BoboculImaginați-vă acum un boboc frumos de floare, în dreptul pieptului — poate fi un lotus, un trandafir, o lalea sau un crin. Vizualizați cât mai bine bobocul, de culoare galben-aurie.
- Respirația liniștităRespirați trei–cinci minute în voie, calm, liniștit: inspirați pe nas, cât mai amplu, și expirați pe gură. Simțiți frumusețea bobocului, strălucirea lui aurie, și direcționați energia preluată prin respirație în zona pieptului, central.
Floarea care se deschide
Treceți acum la o altă etapă, în care respirațiile vor fi însoțite de reținerea suflului — pe plin și pe vid.
- InspirațiaInspirați profund pe nas, duceți energia în zona pieptului și vizualizați cum, odată cu inspirația, floarea aurie se deschide. Corelați inspirația cu mișcarea lentă a palmelor: rămân lipite la bază, dar degetele se depărtează ca petalele unei flori care se deschide.
- ReținereaRămâneți apoi nemișcați, în retenție pe plin, vizualizând floarea complet înflorită, plină de lumină.
- ExpirațiaExpirați ușor pe gură, corelând expirația cu închiderea florii și cu apropierea lentă a degetelor, care se reunesc din nou.
- Șapte respirațiiFaceți șapte astfel de respirații, corelând de fiecare dată deschiderea și închiderea florii cu inspirația și expirația. Cu fiecare respirație, vizualizați cum floarea se deschide tot mai mult, iar sufletul vostru se umple de fericire și de bucuria de a trăi.
Integrarea și recunoștința
În final, lăsați palmele pe genunchi, rămâneți cu ochii închiși și simțiți-vă sufletul înflorit și fericit, ca și cum frumusețea aurie a florii s-ar fi transferat în interiorul vostru.
Deschideți apoi ușor ochii, privind în jur, și păstrați în suflet fericirea și lumina pe care acum le regăsiți oglindite în tot ceea ce vă înconjoară.
Tehnicile de respirație sunt mai vii când sunt învățate împreună. La cursurile noastre le practicăm săptămână de săptămână, în grup.
Autor: Liviu Gheorghe
