După prima ivire vine culoarea.

Raktakālī este Kālī cea roșie, energia prin care lumea capătă intensitate, frumusețe, savoare și puterea de a ne atinge.

Locul ei în Roata Conștiinței

Raktakālī este a doua energie a Roții și rămâne în tetrada obiectului, prameya. Faza ei este menținerea, sthiti: ceea ce abia se ivise capătă acum statornicie și se arată ca lume.

Ceea ce în Sṛṣṭikālī exista ca o putință subtilă începe să strălucească prin forme, culori, sunete, miresme și simțiri. Conștiința se îndrăgostește de propria ei manifestare, iar lucrurile percepute pot să atingă simțurile prin frumusețea lor.

Savoarea lumii în Conștiință

Ochii întâlnesc culoarea. Urechile primesc sunetul. Pielea simte atingerea. Inima omenească răspunde frumuseții.

În privirea Krama, simțurile pot deveni porți ale recunoașterii. Prin ele, infinitul gustă nesfârșita felurime a propriei manifestări. Aceasta este o intuiție adânc tantrică.

Frumusețea unei flori poate duce atenția spre taina celui care vede. Un cântec poate deschide o vastitate lăuntrică. Întâlnirea cu o ființă iubită poate face să izbucnească, pentru o clipă, o iubire mult mai largă decât persoana asupra căreia fusese la început îndreptată.

Raktakālī este acest moment de rasa, de savoare.

În experiența directă

În practica Hridaya putem rămâne foarte aproape de trăire și, în același timp, foarte aproape de Sursă.

Privim un peisaj și lăsăm frumusețea să pătrundă adânc. Apoi întrebăm în tăcere: cine este conștient de această frumusețe?

Ascultăm muzica și simțim cum vibrația se răspândește în tot trupul. Unde apare acest sunet în Conștiință?

Îmbrățișăm o ființă și lăsăm iubirea să se întindă dincolo de contururile celor două persoane. Care este Sursa acestei iubiri?

O contemplare