Santoṣa înseamnă mulțumire, dar și seninătate. În Yoga Sūtra, capitolul al doilea, Patañjali spune: Dintr-o mare mulțumire răsare fericirea.
Santoṣa nu este pasivitate și primire fără judecată, ci o înțelegere adâncă a armoniei existenței, a rostului fiecărui lucru și al fiecărei împrejurări de viață. Numai așa poate fi calm, pace, mulțumire și seninătate în suflet.
Două feluri de a privi ce ni se întâmplă
Există o treaptă a conștiinței mărginite, egotice, pe care este bun doar ceea ce simte omul că îi aduce lui bine, plăcere, împlinire personală. Dar de multe ori legăturile destinului, nevoia de a ține un echilibru la o scară mult mai largă decât cea personală, duc la întâmplări care pot părea nedrepte, crude pe treapta aceea a individului, și care sunt în fapt binefăcătoare privite din planul atotcuprinzător al conștiinței divine.
De aceea, ca să trăiești cu adevărat santoṣa, e nevoie să atingi acea viziune înaltă, dincolo de persoană, care unește. Centrarea în Inima Spirituală poate dărui această privire luminoasă. Atunci ești mulțumit cu tine însuți, în tine însuți, în Sine. Orice altceva se așază în această viziune și este trăit cu înțelepciune.
Chiar dacă treapta aceasta nu este încă atinsă, aplecarea de a vedea ce este bun în orice împrejurare, bucuria de a descoperi frumosul, armonia și înțelepciunea care ni se dăruiesc prin tot ceea ce este viața noastră pot trezi santoṣa în noi. Uneori, deși rostul unor suferințe nu este înțeles pe deplin, încrederea că totul este zidit și rânduit așa încât să împlinească armonia întregului ne dă putința de a trece senin peste orice piedică.
Mulțumirea care vine din celelalte rânduieli
Cel care ține ahiṃsā, nevătămarea, nu atrage asupra lui gândurile rele ale celorlalți și este mulțumit. Cel care ține aparigraha, neacumularea, nu dorește să strângă și este mulțumit. Cel care ține asteya, a nu fura, nu-și însușește ce este al altuia și este mulțumit și netulburat de ceilalți.
Nenorocul, greșelile pe care le face sau nereușitele nu nasc nemulțumire în cel care ține santoṣa, fiindcă el înțelege că toate își au rostul lor în jocul conștiinței și toate ajută, până la urmă, creșterii lui.
A trăi în prezent este firesc pentru cel care aspiră să trăiască mulțumit. Nu este robit de grijile viitorului și nici tulburat de umbrele trecutului.
Ferm în înțelepciunea sa
Această așezare cere și o deopotrivă liniște a minții la izbândă și la neizbândă. În Bhagavad Gītā, capitolul al doilea, Krishna îi spune lui Arjuna:
Din Bhagavad Gītā
Atunci când un om, o, Pārtha, înlătură din minte toate dorințele și când este mulțumit prin Sine, se spune despre acel om că este ferm în înțelegerea sa.
Cel care nu se lasă prins de supărări și nu se lasă stăpânit de plăceri, cel care a părăsit orice dorință și atracție, cât și teama și mânia, acela să știi că este ferm în înțelepciunea sa.
Cel pe care niciun lucru din afară nu-l tulbură, fie că primește binele, fie că primește răul, cel care nu urăște și care nu se mai desfată în plăceri trecătoare, acela să știi că este ferm în înțelepciunea sa.
Nemulțumirea este una dintre mărginirile puse de māyā prin avidyā, neștiința, și trebuie înlăturată, fiindcă atrage după ea multe complexe și, în unele împrejurări, chiar boli ale sufletului.
Calmul minții, santoṣa în plan mental, pregătește temeliile unei meditații izbutite. Trăind mulțumit, ajungi la fericirea care îți poate deschide porțile Inimii Spirituale.
Primirea senină a vieții este bine cuprinsă în cuvintele unui maestru budist: Când îmi este foame, mănânc; când sunt obosit, mă culc. Ești atunci în armonie cu totul și lași ca armonia Totului să se oglindească deplin în tine.
Text scris de Simona Trandafir în 2012 și publicat pe blogul ei, Tantra Maha Vidya.
Autor: Simona Trandafir
