Tantra este socotită a cincea Vedă.
Rădăcinile și numele
În ce privește rădăcinile tantrei, se poate vorbi chiar despre secolul I. Începuturile tantrismului se văd în secolul al V-lea, iar prezența lui este foarte limpede în secolul al VII-lea. Până în secolul al IX-lea era pe deplin manifestat și răspândit, atât în hinduism, cât și în budism.
Cuvântul tantra derivă din rădăcina tan, a răspândi, și tatri, originea cunoașterii; ar însemna așadar răspândirea cunoașterii. Unii consideră însă că este vorba despre tra, sufix de la rădăcina a salva. Tantra este, prin urmare, răspândirea cunoașterii care salvează.
Două scopuri care nu se bat cap în cap
Scopurile în tantra sunt eliberarea de ciclul efemerității și al dualității, dar și izbânda în această lume. În tantra se consideră că iluminarea poate fi atinsă chiar în timpul vieții. Pe de altă parte, reușita aici, împlinirea prin iubire sau în lucrul pe care îl faci, sunt și ele avute în vedere. Izbânda în plan omenesc nu trebuie socotită o piedică în atingerea iluminării, ne învață perspectiva tantrică.
Una dintre trăsăturile tantrei este primirea și cuprinderea omului cu tot ceea ce este el: și cu laturile lui înalte, și cu cele de jos. Oricine poate începe studiul și practica tantrei, fără deosebire de starea socială, pregătirea culturală sau apartenența religioasă.
Unde se întâlnește cu advaita vedānta
Tantra îmbrățișează întreaga Creație, ca să recunoască în ea unicitatea divină. Dacă în advaita vedānta, filozofia nondualismului, totul este considerat a fi Brahman, totul este acel Centru și totodată există în acel Centru ca esență, în tantra Divinul este recunoscut în fiecare parte alcătuitoare a Creației.
De aceea tantricul nu se teme de nimic și nu neagă nimic: pentru el totul este divin, totul este sacru. El afirmă astfel aceeași unicitate și unitate divină ca vedanticul. Cele două filozofii se întâlnesc în realitatea Adevărului unic.
Unu și cu unu fac tot unu
Tantra este o celebrare a vieții, a omului, a frumuseții, a iubirii. Este totodată recunoașterea eternității prin eliberarea de efemer, prin trecerea dincolo de dualitate. Pornește de la dualitate și ajunge la unitate. De aceea, în tantra nu se aplică întotdeauna legile obișnuite, nici măcar acelea de necontrazis ale matematicii: unu și cu unu fac tot unu.
Trecând dincolo de dualitate și de deosebirile impuse de gândirea obișnuită, tantra cuprinde întreaga realitate în extaz, în fericire. Cel care o urmează intră într-o aventură spirituală, într-o explorare, într-o trăire încântătoare, plină de beatitudine, însemnată de unitatea Conștiinței. Iar Dasha Mahāvidyā este socotită inima tantrei.
Text scris de Simona Trandafir în 2011 și publicat pe blogul ei, Tantra Maha Vidya.
Autor: Simona Trandafir
