Centrarea în
inima spirituală

Centrarea în inima spirituală este o practică fundamentală. Este o tehnică spirituală simplă și directă practicată în sufism, creștinism și iudaism.

Naturalitatea abordării este în sine o garanție a unei transformări interioare armonioase. Este foarte util să practicați această tehnică în mod consecvent și cu încredere în eficacitatea ei.

Cufundarea în Inimă, folosind metoda lui Ramana Maharshi, ne va ajuta să trecem bariera sentimentalismului, a nervozității și a atașamentelor personale. Acesta este un prim pas important spre revelarea naturii noastre divine. Centrarea în inima spirituală este o atitudine esențială care, dacă este practicată în mod regulat, începe să se reflecte ca un mod de „a fi”.

Esența metodei Ramana Maharshi

Ramana Maharshi și-a rezumat metoda după cum urmează: „Ceea ce este esențial în orice sadhană [practică] este să încerci să readuci mintea care alergă și să o fixezi doar pe un singur lucru. Atunci de ce nu ar trebui să fie adus înapoi și fixat în Autoatenție. (La acest sentiment de „eu”)? Numai asta este auto-investigarea (atma-vichara). Asta este tot ce trebuie făcut!” Sri Sadhu Om, Calea lui Sri Ramana Vol. 1 (Sri Ramana Kshetra: Tiruvannamalai, 1997)

Ramana Maharshi afirmă logic aici un fapt esențial, dar, din păcate, nu mulți îl înțeleg pe deplin. El afirmă în esență că, deoarece scopul meditației este de a fixa mintea pe un obiect, apoi, mai degrabă decât orice obiect extern sau intern (cum ar fi respirația sau o chakră), să se concentreze asupra unui obiect foarte anume, „eu” intim. sentiment. Aceasta ar trebui să fie însăși sursa atenției noastre.

Simțul Adevărului

Fiecare gest de centrare în Inima Spirituală, fiecare pas de a ne apropia de natura noastră divină, de Dumnezeu, este urmat de dovezi intuitive, de un simț al Adevărului și al Iubirii, care continuă să întărească aspirația de a se centra în Inima Spirituală.

Prin urmare, scufundarea în Inimă își găsește împlinirea firească în înflorirea iubirii și a armoniei, în acordul perfect cu Întregul și în comuniunea cu Dumnezeu.

Deschiderea la nivelul sufletului și procesul ulterior de a fi „umplut” treptat cu Iubire Divină sunt expresii naturale ale conștientizării Inimii.

Fericirea și libertatea sunt inerente concentrării în Inima Spirituală. Se vor infuza treptat în orice tip de practică yoga și în întreaga noastră viață.

Prin centrarea în Inimă în Hridaya Yoga, ne deschidem și descoperim, în primul rând, frumusețea intrinsecă și armonia ființei noastre. În continuare, învățăm să recunoaștem această frumusețe și armonie în afara noastră. Astfel, frumusețea însăși ne trezește la conștiința Unității (în care „înăuntru” și „exterior” dispar).

Conștientizarea Inimii ne inspiră să acționăm, în viața noastră de zi cu zi, în așa fel încât să slăvim și să celebrăm esența vieții, fundalul liniștii și iubirea și fericirea inerente Inimii Spirituale.

Pe de altă parte, această conștientizare (care include auto-investigarea și centrarea în zona pieptului) ne ajută să discernem acțiunile care nu sunt în armonie cu Spiritul.

Bazându-ne pe discernământul Inimii, ne străduim să fim din ce în ce mai în armonie cu dimensiunea infinită a ființei noastre. Astfel, suferința se diminuează și are loc o extindere a conștientizării frumuseții și splendorii unei vieți care și-a găsit centrul.

Când ne odihnim în Inima Spirituală, realizăm că întreaga viață este sacră.

Cu cât Inima Spirituală este mai prezentă în viețile noastre, cu atât bucuriile și aspirațiile noastre devin mai pure, mai profunde și mai vii. Recunoaștem și exprimăm în mod spontan caracterul complet și sacralitatea vieții.

Sărbătoarea conștientizării inimii

Conștientizarea inimii ne aduce pe cineva să experimenteze viața ca o celebrare a spiritului din ce în ce mai des.

Există o diferență esențială între o sărbătoare profană și una sacră:

– O sărbătoare profană este menită să te facă să uiți de temerile tale, de griji și de tine însuți. Este un fel de transă în care apare bucuria din cauza orbirii minții.

– În timpul sărbătorii sacre a practicii Hridaya Yoga, există o conștientizare vie a Inimii Spirituale. Aici, fericirea Iubirii este modalitatea de a sărbători.

Conștientizarea Inimii ne permite să ne aliniem cu legile intrinseci ale naturii. Apoi, principiile și atitudinile morale recomandate în codul de reguli etice yama și niyama apar spontan. De exemplu, ahimsa (non-violența), santosha (mulțumirea) sau aparigraha (neacumularea) devin satisfăcute în mod natural, nu pentru că intenționăm să respectăm anumite reguli, ci ca efect imediat, ca o consecință naturală a viziunii noastre profunde despre viața, revelată de conștientizarea Inimii.

Necunoscutul devine o fericire inefabilă

Prin reconectarea cu Inima Spirituală, intrăm din nou în fluxul Existenței Pure. Tensiunile, fricile și traumele noastre sunt eliminate treptat și, astfel, ființa noastră, în întregimea ei, radiază pace, putere, energie vindecătoare și iubire.

Această pace profundă nu poate fi generată prin vizualizare sau prin puterea voinței individuale. Radiază dincolo de gândire și personalitate.

Când suntem conștienți de Inimă, ceea ce este considerat „necunoscut” pentru noi (care este sursa fricii atâta timp cât suntem prinși în limitările conștiinței individuale [în mintea discursivă]) se dezvăluie ca un Divin inefabil. Realitatea și ea devine sursa de încredere și de fericire.

Astfel, prin această inspirație, învățăm cum să ne predăm necondiționat.

Integrarea în rutina zilnică a vieții

Cufundarea în Inima Spirituală în meditație este o atitudine practicată în mod consecvent în Yoga Inimii Spirituale. Ne permite să simțim libertate, fericire, vastitate și iluminare. După aceea, ne vom strădui să retrăim aceeași experiență și cu ochii deschiși.

Centrarea în Inima Spirituală poate fi practicată cu ușurință în orice situație și, atunci când este bine stăpânită, se potrivește perfect în viața noastră de zi cu zi. Această practică și rutina de meditație nu ar trebui să perturbe viața socială a elevilor.

Practica spirituală poate fi comparată cu repetiția unui dansator necesară pentru a se pregăti pentru un spectacol. Pentru a fi pregătit, sunt pași, atitudini interioare etc care, mai târziu, fac posibilă o performanță plină de naturalețe, sahaja. Spectacolul este viața noastră, iar „repetiția” este practica spirituală.