Ce este Centrul Inimii? O poartă către Divin
În general, conștientizarea zonei pieptului este o practică simplă și directă. Ea reprezintă un element important în sufism, creștinism și iudaism.
Centrul Inimii este o poartă unică, situată în zona pieptului. Așa cum spunea Ramana Maharshi: „Atomul divin al Sinelui se află în camera dreaptă a inimii, la aproximativ un deget distanță de linia mediană a corpului” și „Aici se află Inima, Inima Spirituală dinamică. Ea este numită hridaya, este situată în partea dreaptă a pieptului și poate fi văzută cu ochiul lăuntric de către un adept al Căii Spirituale. Prin meditație, poți învăța să descoperi Sinele în peștera acestei Inimi.”
Afirmații asemănătoare despre existența acestei „porți” spirituale se găsesc în Sita Upanishad, Maha Narayana Upanishad și Ashtanga Hridaya, un text ayurvedic care o identifică drept „Ojasa Stana” sau „Conștiința autoluminoasă”. Prin urmare, învățătura despre localizarea Inimii Spirituale în corp nu își are originea în Ramana. Argumentul său principal nu este teoretic, ci experiențial. El își amintea că trăia Tremurul Sacru al Inimii, spanda (sphurana), ca pe o simțire continuă a Conștiinței Conștiinței însăși — sau „Eu-Eu”, după cum obișnuia să spună — încă din perioada în care era elev la Madurai.
Yogi Bhajan descrie în mod asemănător Centrul Inimii: „În interiorul corpului există un Centru în care este simțită această Conștiință Atotpătrunzătoare. Este Centrul către care arătăm atunci când spunem «eu». Acest Centru este Inima Spirituală, numită și Hridaya. Hridaya nu este unul dintre cei șapte centri psihici, chakra-ele; ea este situată în porțiunea de o optime a inimii fizice, aflată în dreapta sternului. Este cunoscută și drept pacemaker-ul sau nodul sinusal al inimii, deoarece generează impulsul care produce bătaia inimii.” (Kundalini Mata Shakti)
Centrul Inimii nu este Anahata Chakra
Potrivit tradiției tantrice, anahata chakra, chakra inimii, reprezintă un nivel sau o dimensiune importantă a ființei și a întregii manifestări. Însă Inima Spirituală este mai mult decât atât. Ea nu este doar un nivel, ci Întregul. Centrul Inimii ne deschide către infinitatea Inimii Spirituale.
Caracterul nelimitat al Inimii Spirituale
Ramana a arătat că focalizarea asupra Centrului Inimii este doar o abordare relativă. Ea este o tehnică valabilă numai atât timp cât ne identificăm cu trupul fizic. Ar trebui să înțelegem Inima ca Realitate omniprezentă. Prin urmare, toate descrierile ei sunt doar concepte mentale. Această revelație este numită Dahara Vidya, „Cunoașterea Inimii”.
Ramana a clarificat și mai mult importanța Inimii: „Inima este centrul Sinelui, iar Sinele este centrul tuturor centrelor.”
„Așa cum forța subtilă a electricității călătorește prin fire și înfăptuiește multe lucruri minunate, tot astfel Inima conferă puterea de a simți simțurilor.”
Inima este nelimitată și, pentru că nu are formă, poate cuprinde totalitatea.
Este important de remarcat faptul că raportarea a ceva infinit — Atman, Sinele Divin — la ceva finit, precum trupul fizic sau un punct aflat pe sau în interiorul trupului, nu poate fi decât o abordare relativă.
Ramana afirma că Conștiința Infinitului Suprem nu poate fi localizată într-un anumit loc al corpului și că, în starea de expansiune divină, atunci când ne cufundăm în oceanul Conștiinței, nu mai putem vorbi despre cap, brațe, corp sau alte zone.
„Te invit să observi unde apare «eu»-l în corpul tău, însă, în realitate, nu este pe deplin corect să spunem că «eu»-l apare din Inima aflată în partea dreaptă a pieptului și se resoarbe în ea. Inima este un alt nume pentru Realitate și nu este nici în interiorul, nici în exteriorul corpului. Pentru Ea nu poate exista nici înăuntru, nici în afară, deoarece numai Ea există.”
„Inima nu este fizică. Meditația nu ar trebui să fie asupra părții drepte sau stângi. Meditația ar trebui să fie asupra Sinelui. Toți știu «Eu sunt». Cine este acest «eu»? El nu va fi nici înăuntru, nici în afară, nici la dreapta, nici la stânga. «Eu sunt» — atât. Renunță la ideea de dreapta și stânga. Acestea aparțin corpului. Inima este Sinele. Realizează aceasta și atunci vei vedea tu însuți. Nu este necesar să știi unde și ce este Inima. Ea își va face lucrarea dacă te angajezi în căutarea Sinelui.”
Totuși, Ramana spune că, în momentul revenirii la conștiința corpului fizic, când redobândim percepția trupului, rămâne o amintire a acelei stări, care pare legată de zona inimii fizice, în mijlocul pieptului, ușor spre dreapta. Acea Infinitate Divină poate fi regăsită cu ușurință readucând Conștiința în Centrul Inimii. Și misticii creștini vorbesc despre coborârea minții în Inimă.
Pe măsură ce se dezvoltă conștientizarea Inimii, Hridaya Yoga ne ajută să devenim mai centrați mental și emoțional. Conștiința simțirii de „Eu” — Conștiința Martorului — previne și chiar înlătură tulburările emoționale. Această stare de armonie nu este abstractă și nici inertă. Ea este caracterizată de iubirea și bucuria radiante ale Conștiinței Pure. La rândul lor, acestea stabilizează și mai mult absorbția în Inimă.
Atunci când Inima tresare de emoția iubirii pure, centrarea se produce în mod firesc aici, în Inima Spirituală. Aceasta este un remediu pentru orice formă de alienare. Iubirea este cu adevărat un balsam universal. Alienarea înseamnă înstrăinare față de ceilalți și față de noi înșine — termenul provine din latinescul alienare, „a înstrăina”. Ea creează un sentiment de izolare. Centrarea în Inima Spirituală nu poate produce înstrăinare față de ceea ce suntem. Dimpotrivă, ea ne oferă o simțire mult mai profundă a „intimității cu noi înșine”, a încrederii în natura „noastră” divină și în energiile universale.
Întrebat despre posibilele pericole sau efecte negative ale conștientizării Inimii, Ramana Maharshi a spus că a crede că Introspecția ar putea genera alienare sau probleme psihice este ca și cum ne-am teme că amrita, nectarul nemuririi, ne-ar putea aduce moartea.
Practica spirituală recomandată de Ramana Maharshi
Această simțire pură de „Eu sunt” — asociată, cel puțin la începutul practicii, cu mijlocul pieptului, ușor spre dreapta — are un rol privilegiat în revelarea a ceea ce suntem cu adevărat. Dacă acceptăm această idee, atunci, așa cum observa Ramana, rezultă în mod logic că ea este aspectul principal asupra căruia mintea ar trebui să se focalizeze în timpul tehnicilor de concentrare și meditație, precum și în viața de zi cu zi.
Care ar trebui să fie locul firesc al Conștiinței Martorului?
Desigur, Conștiința Martorului nu este limitată la corpul fizic sau la o parte a acestuia. Conștiința Martorului nu este mintea și nici un produs al minții, ci vastitatea, radianța-conștientă a Inimii Spirituale — care poate fi asociată cu zona pieptului, cel puțin atât timp cât încă ne identificăm cu trupul fizic.
A situa sediul Conștiinței Martorului în creier este o atitudine sterilă. Martorul ultim nu este mintea și nici un anumit gând. În minte putem imagina un martor al gândurilor noastre, iar apoi putem imagina cu ușurință un alt martor al acelui prim martor — acesta ar fi martorul martorului —, apoi un martor al martorului martorului și așa mai departe… Mintea poate continua jocul mărturisirii la nesfârșit.
Numai dacă asociem Conștiința Martorului cu Centrul Inimii, cu acest loc al intimității profunde — al intuiției a ceea ce suntem — putem realiza prezența Martorului ultim.
Amintește-ți: nu este vorba în primul rând despre focalizarea asupra unui punct din piept, ci despre o atitudine adecvată de abandon, de „întoarcere Acasă”. Această chestiune nu trebuie dezbătută teoretic de către minte. Ea se revelează în meditație.
Simțirea Adevărului
Conștientizarea Centrului Inimii revelează prin ea însăși o evidență intuitivă, o simțire a Adevărului, a Iubirii. Ea aduce o împlinire firească, o înflorire a iubirii și armoniei, simțirea de a fi perfect acordați cu Întregul. Deschiderea sufletului, simțirile de libertate, bucurie și iubire sunt expresii firești ale conștientizării Centrului Inimii. În conștientizarea Centrului Inimii există o libertate și o fericire inerente. Este o cale simplă de a ne acorda cu dimensiunea infinită a ființei noastre.
Astfel, suferința se diminuează, iar conștientizarea frumuseții și splendorii vieții se amplifică.
Cufundarea în Centrul Inimii, urmând recomandările lui Ramana, ne ajută să depășim sentimentalismul, emoțiile individuale și atașamentele. Este un prim pas important în revelarea Naturii noastre Divine.
