(Ātman): Sinele transcendent. Etimologia lui ātman îi arată limpede sensul, deoarece prefixul a- este o negație, iar tma înseamnă „întuneric”. Prin urmare, ātma sau ātman înseamnă „opusul întunericului” sau „strălucitor”. Ca atare, este un concept-cheie al metafizicii hinduse. Ātman este aspectul nemuritor și imuabil al existenței muritoare. El este substratul fiecărui obiect al Creației, inclusiv al ființei umane. Sinele nu poate fi văzut, perceput, atins sau cuprins, deoarece El este Văzătorul, Observatorul, Cel care sălășluiește în toate ființele întrupate și Făptuitorul tuturor lucrurilor. Cu alte cuvinte, Sinele se revelează numai Sieși. Nu este implicat niciun act finit de cunoaștere. Este Revelația Supremă. În acest fel, Sinele devine subiectul, obiectul și mijlocul experienței.