„Calea devoțiunii și adorării Divinului” înseamnă iubire necondiționată pentru Divin și a ne pune credința în Dumnezeu. Dialogurile lui Kṛṣṇa cu Arjuna din Bhagavad Gītā exemplifică această cale. Gītā spune că eliberarea poate avea loc și fără devoțiune dacă practicăm detașarea — adică să fim în lume fără a fi atașați de ea. Eliberarea accesibilă prin devoțiune este de un ordin superior. Prin „trezirea către divinul Kṛṣṇa”, yoghinul atinge eliberarea. Cei care urmează această cale personifică Absolutul ca zeu, zeiță, Mamă Divină sau altă reprezentare specială. Ei își dedică viața și acțiunile lui iṣṭa devatā (divinitatea tutelară) sau lui Dumnezeu, prezent în Inima lor ca Tată, Mamă sau Iubit Divin. Își cântă adorarea, scriu poeme sau dansează — cufundați în extazul iubirii.