(Kṛṣṇa): Al optulea avatāra al lui Viṣṇu. Numele lui înseamnă literalmente „negru”, iar el este adesea reprezentat cu pielea neagră sau albastră. Kṛṣṇa este întruchiparea iubirii și bucuriei divine și un inițiator al tuturor formelor de cunoaștere. Adorarea lui Kṛṣṇa face parte din Vaiṣṇavism. S-a născut al optulea copil al lui Devakī, sora regelui-demon Kaṃsa. Înțeleptul Nārada a prezis că Kaṃsa va fi ucis de nepotul său, astfel încât Kaṃsa i-a omorât pe primii șase fii ai lui Devakī. Al șaptelea, Balarāma, a scăpat, iar al optulea, Kṛṣṇa, a fost schimbat în secret cu fiica unui păstor. Kṛṣṇa a avut o iubire uriașă pentru mama sa adoptivă Yaśodā, iar relația lor rămâne un mare exemplu atât al iubirii dintre mamă și copil, cât și al iubirii pentru Dumnezeu văzut ca un copil. Kṛṣṇa era faimos pentru glumele și șotiile făcute lui Yaśodā și gopī-urilor (păstorițe) — el și prietenii săi furau lapte și unt, ascundeau hainele fetelor care se îmbăiau și chiar spărgeau ulcioarele cu apă pe care păstorițele le purtau pe cap. Sensul acestor șotii era că dorea să le distrugă ignoranța, învățându-le să nu se atașeze de materie sau forme, ci să se focalizeze numai asupra lui Dumnezeu. Legendele spun că, într-o noapte luminată de Lună, Kṛṣṇa și-a multiplicat trupul pentru a dansa cu toate gopī-urile și a le împlini dorința de unire cu el. Iubirea dintre Kṛṣṇa și gopī-uri reprezintă jocul divin dintre Realitate și iluzie, puruṣa (Spiritul) și prakṛti (Natura), Divinitate și umanitate.