Sfânta Tereza de Ávila (1515–1582) a fost o venerată mistică, teoloagă și călugăriță carmelită spaniolă. Împreună cu Sfântul Ioan al Crucii, a susținut reforma ordinului carmelit, care a dus la întemeierea Carmeliților Desculți în 1593. Este una dintre cele mai importante promotoare ale rugăciunii mentale (practica catolică de a-L iubi pe Dumnezeu prin meditație și contemplație — un dialog tăcut cu Dumnezeu). Potrivit Sfintei Tereza, rugăciunea mentală („Devoțiunea Inimii”) este prima dintre cele patru etape ale ascensiunii sufletului. Ea este urmată de Devoțiunea Păcii (abandonarea voinței personale), Devoțiunea Unirii (absorbția în Dumnezeu) și Devoțiunea Extazului (ceea ce yoghinii numesc samādhi). Scrierile sale sunt considerate o parte importantă atât a literaturii Renașterii spaniole, cât și a misticii creștine. În cea mai cunoscută lucrare a sa, Castelul interior, a scris: „Este o nebunie să credem că vom intra în Cer fără să intrăm în noi înșine.”