Al șaptelea nivel
Sahasrāra
Lotusul cu o mie de petale
De la dualitate la conștiința unității și a beatitudinii divine
„o mie”, deschiderea către Plenitudine
Sahasra înseamnă „o mie”. Deși în multe cărți i se spune „chakra”, este bine spus de la început: Sahasrāra nu este o chakra, ci o poartă către Unime, către beatitudinea lui Brahman. I se mai spune śūnya, vidul, arătând către Brahman ca transcendență.
Există în ființa omului un dor nostalgic de reîntregire, de înălțare până la a cuprinde în suflet veșnicia. Intuiția acestui preaînalt către care Inima aspiră vine tocmai din existența acestui pol spiritual pe care tradițiile îl numesc Lotusul cu o mie de petale.
În tradiția hatha yoga, Sahasrāra este încununarea practicii: yoghinul urcă puterea Kuṇḍalinī prin cele șase lotusuri până când ea ajunge aici, și atunci se ivește samādhi.
„Trezește-Te, Mamă! Cât ai dormit în lotusul lui Mūlādhāra! Înalță-Te la lotusul cu o mie de petale din creștet, unde puternicul Shiva Își are sălașul”, cânta Ramakrishna.
Pe scurt
- Locul
- creștetul capului, în fontanela anterioară; la nou-născut, locul acesta este încă moale
- Ce este
- nu o chakra, ci poarta către samādhi, sălașul Conștiinței Supreme
- Alt nume
- śūnya, vidul; centrul coroanei
- Cuvinte-cheie
- Unime, Plenitudine, beatitudine, dizolvare a oricărui punct de vedere
- Ce se sfârșește aici
- orice dualism între subiect și obiect
Yantra și simbolurile ei
Un cerc ca luna plină. În unele scripturi yantra este numită pūrṇa candra, „luna plină”; în altele, nirākāra, „fără formă”.
Deasupra sferei, o umbrelă de o mie de petale de lotus, așezate în toate culorile curcubeului.
Nu are animal și nu are zeitate anume: „Shaiviții îi spun sălașul lui Shiva; vaishnaviții, Parama-Puruṣa; alții, locul lui Hari-Hara; iar cei cuprinși de dragostea pentru picioarele de lotus ale Devī-ei, sălașul cel ales al Devī-ei.”
Diagramele și simbolurile sunt reprezentări relative: indicatoare care ne întorc atenția către o realitate subtilă, nu adevăruri de luat literal.
Ce ne strânge și ce înflorește
Aceeași energie, trăită inconștient sau adusă în lumina Conștiinței. Nu e vorba de bine și de rău, ci de identificare și de libertate.
Trăită inconștient
- orice punct de vedere care se vrea ultimul
- căutarea unei experiențe finale, de dobândit
- nevoia de a înțelege ceea ce nu poate fi înțeles
Purificată
- recunoașterea Realității mereu prezente
- beatitudine fără pricină
- libertate față de roata nașterii și a morții
- vorbă, gând și faptă prin care trece lumina curată
Perspectiva Hridaya
Sahasrāra este dincolo de experiență, fiindcă este chiar poarta către samādhi. Orice descriere e o încercare de a cuprinde ce nu poate fi cuprins.
„O păpușă de sare a plecat să măsoare adâncul oceanului. Cum a intrat în apă, s-a topit. Acum cine să mai spună cât de adânc era oceanul?”, spunea Ramakrishna. „Ajuns la al șaptelea plan, mintea se stinge. Ce simte omul atunci nu poate fi spus în cuvinte.”
Contemplare Hridaya
Ce rămâne atunci când nu mai există nimic de atins, apărat sau devenit?