Secretul unei stări de echilibru și armonie, caracterizată de puritate fizică, psihică și mentală, stă în răspunsul la o singură întrebare: cum să facilităm tendința naturală către perfecțiune?
În primul rând, trebuie să nu o înăbușim — pentru că ea reprezintă starea naturală a ființei umane.
Pe parcursul evoluției spirituale, redescoperirea noastră ca ființă înzestrată cu multiple potențialități modifică evident și în mod binefăcător viziunea cu privire la noi înșine, la semenii noștri, la Univers și, nu în ultimul rând, cu privire la Dumnezeu.
Autentica cunoaștere de sine revelează în primul rând înzestrările pe care le avem fiecare dintre noi din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental și spiritual. Această cunoaștere devine, pe măsura practicii spirituale, din ce în ce mai revelatoare. Ea ne conduce la o transformare lăuntrică progresivă, ce poate culmina cu suprema realizare a Conștiinței Sinelui Divin, a Inimii Spirituale, a lui Dumnezeu perceput ca esență a ființei noastre.
O viziune care se restructurează mereu
Dacă acest demers este asumat conștient, suntem conduși prin experiențe semnificative la o raportare din ce în ce mai inteligentă și plină de bun-simț la ceea ce ne oferă cu adevărat natura interioară, ca înzestrare, precum și Universul exterior, ca resurse, pentru a servi acestui scop. Pe parcursul acestei „călătorii” spirituale se structurează o viziune cu privire la noi înșine și la Univers din ce în ce mai mult amprentată de recunoaștere, de conștiență activă, prezență și luciditate. Este o viziune integratoare și totodată unificatoare, prin care viața noastră își regăsește adevărata semnificație în ansamblul Vieții Universale.
Ceea ce merită a fi subliniat este că acest proces al transformării deschide mereu noi orizonturi, spații noi, a căror explorare solicită o perpetuă adecvare a condiției interioare, astfel încât suntem din nou și din nou „chemați” la o restructurare dinamică a viziunii și a reintegrării noastre în acest spațiu. Aici, practica spirituală este mecanismul prin care sunt actualizate noi resurse, prin care sunt făcute ajustările necesare pe diferitele niveluri ale ființei, pentru a corespunde planului în care s-a pătruns.
Ce este purificarea?
Ne asumăm încercarea de a o defini astfel: purificarea pe calea spirituală este un proces asumat, care înglobează ansamblul tuturor acțiunilor noastre conștient orientate asupra structurilor care compun ființa noastră în plan fizic și subtil, în intenția de a produce condițiile favorabile — din punct de vedere fizic, energetic, psihic și mental — creșterii nivelului frecvenței vibratorii; cu alte cuvinte, a ridicării nivelului de conștiință, a transformării ființei, în sensul trezirii sale spirituale complete.
Pașii unui demers purificator
Un asemenea demers, atunci când este dus până la capăt, urmărește câteva direcții limpezi:
- obiectivele pe care ni le propunem în intenția purificării;
- tipul de abordare, potrivit etapei existențiale la care ne aflăm;
- principiile și direcțiile de acțiune în demersul purificator;
- identificarea factorilor perturbatori;
- recunoașterea nivelurilor perturbate de acești factori;
- integrarea modalităților de purificare adecvate;
- recomandările specifice în vederea purificării psiho-mentale.
O precizare importantă
Purificarea nu este o luptă împotriva a ceea ce suntem, ci o îndepărtare a ceea ce nu suntem. Nu adaugă nimic; doar face loc. De aceea, în Hridaya, ea nu este niciodată despărțită de blândețe.
Practicile de purificare se învață treptat, în cadrul cursurilor, împreună cu tehnicile de respirație și cu meditația care le dă sens.
Autor: Liviu Gheorghe
