Nisargadatta Maharaj — Despre Dumnezeu și Iubire

„Eu sunt” și Iubirea

Ce iubești acum? „Eu sunt”. Dăruiește-i Inima și mintea ta, nu te gândi la nimic altceva. Când aceasta devine lipsită de efort și naturală, este starea cea mai înaltă. În ea, Iubirea însăși este cel care iubește și cel iubit.

Viața este Iubire, iar Iubirea este Viață

Acționează iubirea în mod deliberat? Da și nu. Viața este Iubire, iar Iubirea este Viață. Ce ține corpul laolaltă dacă nu iubirea? Ce este dorința, dacă nu iubirea de sine? Ce este frica, dacă nu impulsul de a proteja? Și ce este cunoașterea, dacă nu iubirea de Adevăr? Mijloacele și formele pot fi greșite, dar motivul din spatele lor este întotdeauna iubirea — iubirea de «mine» și «al meu». «Eu» și «al meu» pot fi mici sau se pot extinde până îmbrățișează Universul, dar Iubirea rămâne.

Este Iubirea o stare a minții?

Din nou, depinde ce înțelegi prin iubire. Dorința este, desigur, o stare a minții. Dar realizarea Unității este dincolo de minte. Pentru mine, nimic nu există prin sine însuși. Totul este Sinele, totul sunt eu însumi. A mă vedea pe mine în fiecare și pe fiecare în mine însumi este, fără îndoială, Iubire.

Dincolo de Unitatea Ființei se află unirea Iubirii

Î: Poate exista fericire în Unitate? Nu presupune orice fericire, în mod necesar, contact și deci dualitate?

R: Nu este nimic greșit în dualitate atât timp cât nu creează conflict. Multiplicitatea și varietatea fără luptă sunt bucurie. În Conștiința Pură există Lumină. Pentru căldură este nevoie de contact. Dincolo de Unitatea Ființei se află unirea Iubirii. Iubirea este sensul și scopul dualității.

Cunoaștere și Iubire

Pentru a găsi apă, nu sapi gropi mici pretutindeni, ci forezi adânc într-un singur loc. În mod asemănător, pentru a-ți găsi Sinele trebuie să te explorezi pe tine însuți. Când realizezi că ești Lumina lumii, vei realiza și că ești Iubirea ei; că a cunoaște înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a cunoaște.

Cum pot deveni universal?

Î: Cum pot deveni universal?

R: Dar ești universal. Nu ai nevoie și nici nu poți deveni ceea ce ești deja. Încetează doar să-ți imaginezi că ești particularul. Ceea ce vine și pleacă nu are Ființă proprie. Își datorează însăși apariția Realității. Știi că există o lume, dar lumea te cunoaște pe tine? Toată cunoașterea curge din tine, la fel ca întreaga Ființă și întreaga Bucurie. Realizează că ești Sursa Eternă și primește totul ca fiind al tău. O asemenea acceptare este adevărata Iubire.

Fără Realizarea Sinelui, nicio virtute nu este autentică

Nu pretinde că îi iubești pe ceilalți ca pe tine însuți. Până când nu îi vei realiza ca fiind Una cu tine, nu îi poți iubi. Nu pretinde că ești ceea ce nu ești și nu refuza să fii ceea ce ești.

Iubirea ta față de ceilalți este rezultatul Cunoașterii de Sine, nu cauza ei.

Fără Realizarea Sinelui, nicio virtute nu este autentică. Când știi dincolo de orice îndoială că aceeași Viață curge prin tot ceea ce există și că tu ești acea Viață, vei iubi totul în mod natural și spontan.

Când realizezi profunzimea și plenitudinea iubirii de Sine, știi că fiecare ființă vie și întregul Univers sunt cuprinse în această iubire.

Separarea și frica

Când privești ceva ca fiind separat de tine, nu îl poți iubi, pentru că te temi de el. Alienarea produce frică, iar frica adâncește alienarea. Este un cerc vicios. Numai Realizarea Sinelui îl poate rupe. Urmeaz-o cu hotărâre.

Cum să-ți rezolvi problemele

Iubirea unuia și Iubirea tuturor se contopesc într-o singură Iubire, pură și simplă, adresată nimănui și refuzată nimănui. Rămâi în această Iubire, pătrunde din ce în ce mai adânc în ea, investighează-te pe tine însuți și iubește această investigare; astfel vei rezolva nu numai propriile probleme, ci și problemele umanității.

Cunoaște ceea ce iubești

Te rog să vezi că nu vreau nimic de la tine. Vorbesc în interesul tău, pentru că, înainte de toate, te iubești pe tine însuți, vrei să fii în siguranță și fericit. Nu te rușina de aceasta și nu o nega. Este firesc și bine să te iubești pe tine însuți.

Trebuie doar să știi ce anume iubești cu adevărat. Nu corpul îl iubești, ci Viața — a percepe, a simți, a gândi, a acționa, a iubi, a aspira, a crea. Această Viață o iubești, ea ești tu, ea este Totul. Realizeaz-o în totalitatea ei, dincolo de toate diviziunile și limitările, iar toate dorințele tale se vor contopi în ea, căci ceea ce este mai mare îl cuprinde pe cel mai mic. De aceea, găsește-te pe tine însuți, căci găsindu-te găsești Totul.

Toți se bucură să existe. Dar puțini cunosc plenitudinea acestei Ființări. Ajungi să o cunoști păstrând în minte «Eu sunt», «Eu știu», «Eu iubesc», cu voința de a pătrunde sensul cel mai profund al acestor cuvinte.

Ritmul Iubirii

Iubirea este voință — voința de a împărtăși fericirea ta cu toți. A fi fericit — a face fericit — acesta este ritmul Iubirii.

Nu pot decât să te văd ca pe mine însumi. Este în însăși natura Iubirii să nu vadă nicio diferență.

Puterea Iubirii

Î: În întregul Univers există un singur lucru de valoare?

R: Da, puterea Iubirii.

Conștiința este Iubirea în acțiune

Conștiința este dinamică, Iubirea este Ființare. Conștiința este Iubirea în acțiune. Prin ea însăși, mintea poate actualiza nenumărate posibilități, dar dacă acestea nu sunt impulsionate de Iubire, nu au valoare. Iubirea precede Creația. Fără ea există numai haos.

Iubirea fără alegere

Adevărata Conștiință — samvid — este o stare de pură mărturisire, fără cea mai mică încercare de a interveni asupra evenimentului observat. Gândurile și sentimentele tale, cuvintele și acțiunile pot face și ele parte din eveniment; le privești pe toate fără implicare personală, în lumina deplină a clarității și înțelegerii. Înțelegi cu precizie ceea ce se petrece pentru că nu te afectează. Poate părea o atitudine de detașare rece, dar nu este deloc așa. Odată stabilit în ea, vei descoperi că iubești ceea ce vezi, oricare ar fi natura sa. Această Iubire fără alegere este piatra de încercare a Conștiinței. Dacă ea nu este prezentă, ești doar interesat — din anumite motive personale.

„Eu sunt” — semnul dintre interior și exterior

Privește sentimentul «Eu sunt» ca pe un semn al Iubirii dintre interior și exterior, dintre Real și aparență. Așa cum într-un vis totul este diferit, cu excepția sentimentului de «eu», care îți permite să spui «am visat», tot astfel sentimentul «Eu sunt» îți permite să spui: «Sunt din nou Sinele meu real.»

Există niveluri ale Conștiinței?

Î: Există niveluri ale conștienței?

R: Există niveluri în conștiința manifestată, dar nu în Conștiința pură. Ea este unitară, omogenă. Reflectarea ei în minte este Iubire și Înțelegere. Există niveluri de claritate în înțelegere și de intensitate în Iubire, dar nu în Sursa lor. Sursa este simplă și una singură, dar darurile ei sunt infinite. Numai să nu iei darurile drept Sursă. Realizează-te pe tine însuți ca Sursă, nu ca râu; aceasta este tot.

Sămânța minusculă a lui „Eu sunt”

În definitiv, ești ceea ce ești în fiecare clipă a vieții tale, dar aproape niciodată nu ești conștient de aceasta, poate doar în momentul trezirii din somn. Tot ce ai nevoie este să fii conștient de faptul de a fi, nu ca afirmație verbală, ci ca fapt mereu prezent.

Conștientizarea faptului că ești îți va deschide ochii către ceea ce ești. Totul este foarte simplu. Mai întâi, stabilește un contact constant cu tine însuți, fii cu tine tot timpul. În Conștiința de Sine curg toate binecuvântările. Începe ca un centru al observației, al cunoașterii deliberate, și crește până devii un centru al Iubirii în acțiune. «Eu sunt» este o sămânță minusculă care va crește într-un copac puternic — în mod cu totul natural, fără urmă de efort.