Advaita Vedānta — Viziunea nondualismului
De la ideea separării la recunoașterea Conștiinței unității
Concept · Nondualitate · Jñāna Yoga
Advaita Vedānta este probabil cea mai cunoscută dintre toate școlile Vedānta ale hinduismului, celelalte fiind Dvaita și Viśiṣṭādvaita. Vedānta nonduală este considerată perla filosofiei indiene și a influențat practic toate școlile gândirii indiene.
Textele fundamentale din care se inspiră toate scrierile Vedānta sunt Upaniṣadele, care aparțin corpusului vedic și îi dezvoltă dimensiunea contemplativă și metafizică, precum și Brahma Sūtra-ele (cunoscute și ca Vedānta Sūtra), o lucrare care discută esența Upaniṣadelor. Mesajul nondualist al Upaniṣadelor, al Bhagavad Gītā-ei și al Brahma Sūtra-elor este că numai Absolutul este real — El fiind singurul Adevăr care trebuie văzut, căruia trebuie să ne abandonăm și care, în cele din urmă, trebuie realizat.
Textele fundamentale
Upaniṣadele, Bhagavad Gītā și Brahma Sūtra-ele. Mesajul lor e unul singur: numai Absolutul este real.
Ādi Śaṅkara
Śaṅkara (788–820) a așezat principiile Advaita și a dat numele acestei viziuni. A revitalizat monismul în India.
Practica discernământului
Viveka — deosebirea dintre ce e schimbător și ce nu. Nu o filosofie pentru minte, ci o cale către Realizarea Sinelui.
Unul dintre stâlpii Advaita Vedānta a fost Ādi Śaṅkara (788–820), care a consolidat principiile Advaita. Continuând linia de gândire a unor învățători ai Upaniṣadelor și a propriului său maestru, Gauḍapāda, Śaṅkara a expus doctrina Advaita — Realitatea nonduală.
Adevărul suprem al Advaita este Realitatea nonduală a lui Brahman, în care ātman — prezentat în textul-sursă drept sufletul individual — și Brahman, Realitatea Ultimă, sunt identificate: sunt Una. Ādi — „primul” în sanscrită — Śaṅkara este cel care a dat numele Advaita acestei viziuni și a contribuit activ la răspândirea ideilor ei.
El și-a sistematizat concepțiile despre nondualitate și practica ei în lucrări coerente precum Viveka Cūḍāmaṇi („Nestemata supremă a discernământului”) și Brahma Bhāṣya-ele, comentarii la Brahma Sūtra. Contribuțiile lui Ādi Śaṅkara la gândirea Advaita și la hinduism în general sunt esențiale. El a revitalizat monismul în India și a împărtășit o înțelegere profundă a Existenței.
El considera că Adevărul Ultim este Brahman, Temelia Divină unică, dincolo de timp, spațiu și cauzalitate. Prin aceasta nu urmărea negarea universului fenomenal, ci a identificării Adevăratei noastre Naturi cu structuri efemere precum corpul, psihicul și mintea. Într-adevăr, deși Brahman este cauza eficientă și materială a Cosmosului, Brahman Însuși nu este limitat de propria Sa proiecție și transcende toate opozițiile binare, toate dualitățile — în special aspecte individualizate precum forma și ființarea — fiind de necuprins pentru mintea umană.
Sinele nelimitat nu poate fi cuprins de minte. Transcenderea minții este calea recunoașterii esenței noastre ultime, Ātman.
Vedāntinii de mai târziu au dezbătut dacă Realitatea lui Brahman este saguṇa — cu atribute — sau nirguṇa — fără atribute. Răspândirea atitudinilor devoționale și-a avut una dintre rădăcini în credința în saguṇa Brahman. Este însă important de menționat că Advaita Vedānta nu a negat saguṇa Brahman. Śaṅkara a recomandat adorarea lui Dumnezeu în diferite forme și a compus numeroase lucrări în care arăta limitele intelectului și chema către adevărata intuiție a Inimii, descoperită în iubirea pentru Domnul.
Advaita Vedānta este adesea percepută greșit ca o filosofie intelectuală. Ea este însă profund practică, deoarece urmărește trezirea discernământului — viveka — care conduce la Realizarea Sinelui.
nu corpulnu minteanu ceea ce apare
neti neti — „nu aceasta, nu aceasta”
Versetul 25 din Avadhūta Gītā spune: „Prin afirmații precum «Tu ești Acela» — tat tvam asi — propriul nostru Sine este afirmat. Despre ceea ce este ireal și alcătuit din cele cinci elemente, śruti — Scriptura — spune: «Nu aceasta, nu aceasta» — neti neti. Prin urmare, discernând între ceea ce este Brahman și ceea ce nu este Brahman, se ajunge la Adevăr. Brahman nu este nici corpul, nici mintea. Prin acest proces, aspirantul, yoghinul, realizează curând că Brahman este Totul, este infinitul Sat–Cit–Ānanda — Existență Pură, Conștiință Pură, Beatitudine Pură — și atinge mokṣa, Eliberarea.”
Putem spune că afirmația „nu aceasta, nu aceasta” — neti neti — rezumă calea Advaita, calea discernământului.
Două texte de referință ale nondualismului, cunoscute și influente, sunt Aṣṭāvakra Gītā și Avadhūta Gītā, primul atribuit înțeleptului Aṣṭāvakra, iar cel de-al doilea înțeleptului Dattātreya.
„Există o singură Mare Ființă, pe care înțelepții o numesc Brahman, în care sălășluiesc nenumăratele forme ale existenței. Acea Mare Ființă este Conștiință deplină și este unica Esență sau Sine — ātman — a tuturor ființelor.” — Georg Feuerstein, Sacred Paths
Advaita în Hridaya
- Auto-investigarea — „Cine sunt eu?”Expresia practică a Jñāna Yoga, așa cum o primim aici.
- Ramana Maharshi — despre abandonCealaltă cale, care ajunge în același loc.
- Nisargadatta Maharaj — despre Dumnezeu și Iubire„Eu sunt”, și ce se descoperă dincolo de el.
- Meditația HridayaUnde viziunea aceasta devine practică.
- Hridaya Hatha YogaPractica trupului, trăită în lumina nondualității.
Aprofundează Advaita Vedānta în Retragerea Hridaya de Meditație în Tăcere de 10 zile.
